De emoție, mama Alinei, Mariana Dumitru, a lăsat televizorul și a ieșit din casă în momentul luptei decisive pentru aurul olimpic.
Ora 19:00 la Beijing, 14:00 la București și 07:00 la Montreal. Părinții stau cu sufletul la gură. Din fericire, Alina dă cu adversarul de pământ în numai 80 de secunde și ceea ce urmează e doar descătușare. „Prințesa judo-ului e prințesa mea. A ridicat o țară-ntreagă!”, povestește mama, eliberată de tensiunea unui concurs pe care nu a avut puterea să-l urmărească în direct. Era teama de a nu păți ca la Atena. „Atunci, aproape un an nu ne-am revenit. Nici noi, nici ea. Era un dezastru. I-am tot zis «Curaj!» și a trecut peste”.
Câte au suferit ele împreună, mamă și fiică! „În copilărie, s-a simțit rău mult timp. Nu putea să respire. Credeam că are ceva la inimă și am dus-o la spital. De fapt, n-avea nimic. Totul pleca de la o temere de-a mea pe care cred că i-o transmiteam telepatic”. Acum, Alina s-a transformat. E infinit mai puternică, mai stăpână pe ea. Iar vorbele mamei s-au adeverit: „Din burtă ca asta, sigur iese ceva!”.
„Noi țipam, câinele lătra“
Când a plecat pentru o lună de zile în China, Alina Dumitru și-a luat cu ea totul. Mai puțin câinele Ania, lăsat în grija familiei fratelui său. Familie, rude, prieteni și încă un personaj cu ochii pe tatami. Pe Ania a adus-o de la Cluj, încă din vremea junioratului. N-are ce face, o lasă acasă în timpul deplasărilor. „Noi țipam, ea lătra! Se uita pe ecran și nu înțelegea”, povestește Nicoleta, soția lui Laur, care a ținut în permanență pumnii strânși pentru Alina. La propriu. În copilărie s-a simțit rău mult timp. Nu putea să respire. Am crezut că are ceva la inimă și am dus-o la spital Mariana Dumitru mama Alinei
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER